Cum a devenit școala locul preferat dintr-un univers de poveste

Când a intrat în clasa pregătitoare, Eriko avea un singur prieten – telefonul. Stătea cu ochii în pământ și răspundea „Nu știu” la orice întrebare, doar ca să fie lăsat în pace. Pierdut într-o lume cu puține cuvinte, speriat de schimbare, Eriko venea la școală nu doar cu lacune educaționale, ci și cu un bagaj emoțional care i-ar fi îngenuncheat pe mulți adulți.

Astăzi, în clasa a II-a, Eriko nu mai este copilul „Nu știu”. Acum intră glonț în clasa lui de la Școala Gimnazială nr.4 „Elena Donici Cantacuzino” din Pucioasa, spunându-i învățătoarei: „Doamna, stați să vă spun ce am aflat!”, cu un zâmbet larg pe buze. Două femei extraordinare și proiectul „Pot să-mi schimb povestea!” au schimbat soarta unui băiat care părea menit abandonului școlar.

O poveste începută într-un univers fragmentat

Povestea lui Eriko a început în nuanțe de gri. Acasă, Eriko locuiește doar cu bunica, o femeie simplă dar inimoasă, care se luptă ea însăși cu analfabetismul funcțional. Singura lui „școală” în primii ani de viață au fost televizorul și telefonul mobil. Astfel, Eriko a ajuns la vârsta școlii cu un vocabular extrem de limitat, fără ca măcar să recunoască literele și cifrele. Comunicarea verbală era un chin pentru el. Se simțea singur și vulnerabil în fața celorlalți copii. Se ascundea în spatele unui comportament defensiv-agresiv pentru a masca aceste lipsuri.

„Eriko nu era un copil rău; era un copil care nu avea cuvinte pentru a-și exprima frustrarea. Violența era singurul lui limbaj într-o lume care nu îi oferea nicio certitudine.Bunica lui, o femeie cu o inimă cât un munte, a înțeles un lucru esențial: școala este șansa lui Eriko”, spune Oana Toderoiu, învățătoarea lui.

Atitudinea familiei față de învățătură este decisivă în viața unui copil. Când a întâlnit-o pe această femeie care îl crește singură pe Eniko, Oana Toderoiu a știut că are un aliat important, care va face tot ce îi stă în putință pentru ca nepotul ei să nu rămână captiv în cercul sărăciei și abandonului școlar.

„Și astfel, Eriko a început aventura „Step by Step”, stând la școală până la ora 4, unde masa caldă (mulțumim, oameni buni din comunitate!) și joaca de-a învățatul au început să facă minuni”, povestește profesoara.

Arsenalul magic: Metodele care aduc zâmbete

Din fericire, în viața lui a intrat Oana Toderoiu, primul lui profesor. Mereu în căutare de strategii de învățare care să-l poată ajuta pe Eriko și pe elevii ca el, ea a aflat de proiectul pentru dezvoltarea literatiei „Pot să-mi schimb povestea!” propus de Asociația Volens.

„După primul curs din proiect, m-am întors în clasă cu o „valiză” plină de metode jucăușe care l-au transformat pe Eriko într-un „detectiv” al textelor. Metoda „Văd, cred, mă întreb” a fost scânteia! Când îi arătam doar o bucățică dintr-o imagine, ochii lui începeau să sclipească de curiozitate. A învățat să realizeze conexiuni și să formuleze păreri. „Zarul inițiator de conversație” a „dezlegat” pur și simplu, limba acestui copil timid. Când am ajuns la „Borcanul de cuvinte & Vocabularul desenat”, Eriko a început să „colecționeze” cuvinte noi ca pe niște figurine rare. Când le desena, ele nu mai erau simple semne pe hârtie, ci prieteni colorați.”

Încet, încet, pe măsură ce descoperea și începea să stăpânească tainele cuvintelor și ideilor, Eriko a început să fie „acasă” și la școală. A câștigat prietenia colegilor, dar și curaj și îndrăzneală să-și dea frâu liber imaginației și umorului, chiar și atunci când face socoteli la matematică: „Dacă am 20 de mere și îi dau bunicii 10, rezultatul este că rămân cu zece mere și cu o bunică fericită!”

Prin povești, către drag de școală

„În proiectul „Pot să-mi schimb povestea!” am găsit nu doar resurse de învățare, ci și o comunitate de profesori care își iubesc meseria și elevii, ca și mine. Împreună, sub coordonarea celor de la Asociația Volens, pe baza cărților și jocurilor pe care Asociația ni le oferă, căutăm, testăm și creăm metode prin care să-i sprijinim pe copiii vulnerabili, ca Eniko.

Astăzi, Eniko e de nerecunoscut. Dacă veniți la mine în clasă, îl veți vedea cu mâna sus, mereu gata să vină cu o idee interesantă. Nu mai este copilul care vorbea urât sau își împingea colegii – acum este „motorul” echipei, prietenul blând pe care toți copiii îl vor în grupul lor. Eriko nu doar că a învățat să citească și să scrie, ci a învățat să zâmbească din toată inima.”

Există mii de „Eriko” în școlile din România. Copii isteți și buni, care, din păcate, pornesc pe drumul școlii cu mult în urma colegilor lor. Copiii care se autoizolează pentru a-și ascunde lipsurile riscă să perceapă școala drept o corvoadă, un chin în plus. Din fericire, la Asociația Volens, am format o comunitate de învățători dedicați, ca Oana Toderoiu de la Școala Gimnazială nr.4 „Elena Donici Cantacuzino” din Pucioasa.

Prin ei, experimentăm metode incluzive menite să aducă școala nu doar în mintea, ci și în sufletul elevilor cu vieți grele. În proiectul „Pot să-mi schimb povestea!”, copiii vulnerabili dobândesc bucuria de a descoperi lumea, iar această bucurie, împărtășită cu ceilalți copii, este un start plin de speranță pe drumul educației.

Donează pentru a ne susține să aducem aceste metode magice în cât mai multe clase! Ajută-ne să scriem capitole frumoase în poveștile de viață ale copiilor ca Eniko!